Unde te vezi peste cinci ani? – partea II

Sa ne continuam incursiunea in mereu surprinzatoarea lume a recrutarilor! Prima parte din patimile unui cautator de job o puteti citi aici www.tolia.ro/unde-te-vezi-peste-cinci-ani-partea/
CV-ul este exceptional, experienta numa’ buna, varsta se incadreaza in „limitele acceptabile”, angajatorul impresionat, telefonul suna si o voce, mai mult sau mai putin suava si prietenoasa va invita la un interviu.
Si pentru ca tot patitu-i priceput, luati de va delectati cu cateva intamplari reale:
Candidatul, licentiat in studii economice, cu doi ani de curs de contabilitate (urmat in facultate), cu experienta ca si contabil al unei edituri, merge la interviu la o alta editura tot pentru postul de contabil. Patronul, stramband din nas, superior, il interogheaza: „Vad in CV ca nu aveti curs de contabilitate”. Candidatul, dupa cateva secunde de uluiala se „justifica”, socat: „Am absolvit o facultate de profil ba am si experienta necesara pentru acest post!”. Patronul, cu o privire plictisita, concluzioneaza: „Da…dar tot nu apare in CV curs de contabilitate”! Candidatul se ridica si pleca zapacit, ametit nestiind daca sa rada sau sa planga!
Candidatul absolvent al facultatii de management financiar contabil, licentiat in stiinte economice in domeniul contabilitate este impiedicat sa participe la un concurs in vederea ocuparii postului de „referent contabil”, de catre comisia de concurs, pe motiv ca are dosarul incomplet – nu a facut dovada absolvirii unui curs in domeniul economic – contabilitate!
Candidatul, femeie, participa la un interviu pentru un post in departamentul de marketing, al unui binecunoscut lant de restaurante! Managerul: „Vad ca ati lucrat o perioada la stat! De ce ati ales sa plecati acum, pe ultima suta de metri?”. Candidata: „Ma scuzati..nu am inteles..pe ultima suta de metri??”. Managerul, usor enervat: „Da, pe ultima suta de metri…Aveti totusi o varsta!”. Candidata, cu respiratia taiata, cu ochii mariti de groaza si cu mainile tremurandu-i frenetic isi scoate buletinul si cauta, prostita, data nasterii…constata ca nu a izbit-o brusc amnezia si ca a tinut bine minte – nici nu implinise treizeci de ani!
Candidatul participa la un interviu la o mare retea de magazine cu bijuterii si accesorii fashion, pentru un post de asistent marketing! Intra, zambeste, anunta ca a venit la interviu. O doamna, cu o mare cutie in brate, ii spune, peste umar, in fuga: „Intrati in sala aia!”. Candidatul intra intr-o sala mare, cu o masa si cateva scaune. Dupa vreo zece minute doamna cu cutia intra grabita, ii arunca niste foi pe masa: „Completati-le si vedem dupa!” si iese izbind usa. Candidatul, deja speriat, isi arunca privirea peste colile din fata – un test! Scoate un pix si incepe sa citeasca problemele…Pe masura parcurgerii textelor ochii se maresc si se maresc! Candidatul aseaza usor pixul pe masa si cu pasi sovaielnici se indreapta spre usa. O deschide putin, scoate capul prin crapatura si cauta sigla firmei…O fi gresit drumul si o fi nimerit la un interviu pentru postul de asistent la catedra de matematica a Facultatii de Matematica si Informatica!
Candidatul la un interviu pentru un post in departamentul de marketing al unui lant de farmacii. Potrivire de la prima privire intre „cautatorul de job”, departamentul de resurse umane si directorul de marketing! Pupaturi, strangeri de mana, o tema pentru acasa (plan de promovare al unei noi game de produse) – doar asa „ca ne trebuie la dosar” si candidatul pleca sigur ca jobul este al lui. Rezolva tema, o trimite, primeste feedback pozitiv, urmand ca departamentul de resurse umane sa programeze interviul final cu directorul general! Dupa cateva zile, timid, candidatul nostru trimite un mail…fara raspuns! Seara, tarziu, telefonul suna si vocea domnisoarei de la resurse umane rasuna trista si usor stingherita: „Stii, imi pare tare rau, dar directorul a ales deja pe cineva!” Candidatul, cu lacrimi amare, isi sopteste: „Sa traiasca sfanta pila!”
Candidatul la interviu la o casa de discuri! Dupa schimbul obisnuit de „amabilitati” pleca acasa cu tema de gandire – plan de afaceri, de intrare pe un segment nou de piata si de promovare a noii „directii”. Si lucreaza candidatul nostru cu drag si spor, zi lumina, pentru a se incadra in termenul limita! Trimite lucrarea si astepta….si doamna nu mai da nici un semn. Si trimite candidatul nostru un nou mail..si nimic. Si suna candidatul nostru…si nu i se raspunde! Si intr-un final isi aduce aminte de vorbele neacademice ale unui fost profesor: „Asta-i deja consultanta, nene, marca banu’!” Prea tarziu, insa!
Candidatului ii suna telefonul si este invitat la un interviu pentru un post de conducere (firma mare si importanta, monser, chiar lider european in domeniu). Candidatului aproape ii pocneste inima de bucurie si emotie. Jobul este promitator – „fonctia, fonctie”, firma de firma, masina de serviciu, beneficii bunicele (asa „zicea” la anunt), trai neneaco. Se dichiseste (costum nou nu alta) si porneste candidatul nostru la drum – zi de vara pana-n seara, ca-n poveste, inainte mult mai este (adicaltelea sediul companiei era undeva la dracu-n praznic). Interviul de rigoare, toate bune si frumoase si la final, cand sa isi stranga mana, omul de la HR zambeste incurcat si spune: „Ar fi doar o mica problema – nu va putem oferi decat jumatate din salariul pe care l-ati cerut si anul acesta nu avem bugetata masina asa ca noi nu va putem oferi masina de serviciu….daca aveti dumneavoastra…”(adicaltelea iti dam mai putini bani decat la jobul actual si mai vii si cu masina personala). Pai ce facusi mai nene?! Cum sa distrugi asa brutal, dintr-o singura lovitura, sperantele unui om…?
Ei, dragii mei, cam acestea ar fi doar cateva istorisiri…Or fi ele mai multe doar ca, uneori, mintea impricinatilor refuza sa mai aduca la iveala astfel de intamplari spre propria-i stare de bine, sanatate si curatenie!
Voi cu ce intamplari haioase, de pe la interviuri adunate, va laudati?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *