Scrisoare către Utopia – cerere de azil pentru normalitate

Stimate autorități din Utopia, vă scriu această scrisoare pentru a vă cere azil pentru normalitate!

Îmi doresc să trăiesc normalitatea, într-o țară căreia îi pasă și care își iubește cetățenii, o țară a cărei conducători își înțeleg rostul și aleg să fie onești, motivați, curajoși, drepți, conducători care să aibă ciudata înclinație de a-și dori să facă bine altora, conducători inteligenți, cu bun simț și coloană vertebrală, oameni ce nu-și pleacă capul și se ridică dincolo de interese meschine, impostură, ură, dezbinare, matrapazlâcuri, ambiții personale cu iz de parvenire.

Vreau normalitate într-o țară în care oamenii merg pe stradă cu capul sus și spatele drept, cu zâmbetul pe buze, într-o țară în care oamenii sunt preocupați să trăiască frumos și nu își consumă energia în bârfă, jigniri, ură, scandaluri, violență, malițiozitate.

Vreau normalitate într-o societate echilibrată și armonioasă, cu oameni care știu ce înseamnă onoare, bun-simț, respect pentru tot ce se afla în jur, o societate construită umăr la umăr având la temelie valori morale solide și virtuți ca modestia, hărnicia, sinceritatea, cumpătarea, bunăvoința, înțelepciunea. O societate în care oamenii au înțeles că sunt ființe speciale și au lăsat deoparte invidia, răutatea, egocentrismul, lingușeala, lipsa de respect și le-au înlocuit cu admirație sinceră, îngăduință, bun simț, sprijin.

Dragi autorități din Utopia vă rog să îmi acordați șansa de a trăi într-o lume în care oamenii au înțeles că respectând natura se respectă de fapt pe ei înșiși, într-o lume în care vântul adie liniștit prin codrii nesfârșiți, unde apele murmură lin, în străluciri curate de cristal, unde norii dansează un dans pufos în limpezimea cerului, îmbrățișând razele aurii ale soarelui.

Dragi autorități din Utopia, îmi doresc să trăiesc într-o țară în care tinerii sunt educați să fie respectuoși și responsabili, cu mintea deschisă și liberă de manipulări. Îmi doresc un sistem de educație care să formeze caractere puternice și curate, cu dascăli pregătiți, devotați, buni și care știu și pot să fie corecți, să inspire admirație, respect și recunoștință, un sistem de educație care să se bazeze pe dezvoltarea priceperilor elevilor, care să țină cont de visele lor, un sistem care să fie vântul ce susține aripile deschise ale tinerilor în zborul lor către o viață împlinită.

Vreau să trăiesc într-o țară în care personalul medical, îngerii în halate albe, să fie devotați, blânzi și empatici, să știe și să-și dorească să zâmbească celor cărora destinul mai uită uneori să o facă. Un sistem sanitar sănătos, fără mizerii și lipsuri, fără paturi reci și ruginite, fără pereți jilavi și decojiți de neputință și durere, fără holuri lungi, insalubre și întunecoase în care moartea pândește la fiecare colț, fără interese obscure.

Dragi autorități din Utopia doresc să trăiesc într-o țară cu oameni harnici, gospodari, pozitivi, serioși, cu pregătire solidă, oameni care știu și cred cu tărie ca datoria fiecăruia este de a-și face treaba cât mai bine cu putință, o țară care oferă fiilor săi posibilitatea de a-și obține agoniseala muncind pe și pentru țarina străbună. Vreau o țară liberă de patroni agramați și mitocani, șefi frustrați și avizi de putere, cu „scaunele” obținute în funcție de arborele genealogic.

Vreau normalitate într-o țară care a învățat că a-ți prețui și cinsti bătrânii înseamnă de fapt a-ți prețui rădăcinile, o țară care își respectă și iubește tradiția și istoria.

Vreau o țară cu legi simple, clare, drepte și consecvente.

Vreau o țară în care ignoranța, nepăsarea, nesimțirea, hoția, înșelăciunea, șmecheria, vrajba, grobianismul, lingușeala, prostia, fățărnicia nu sunt virtuți ci arhaisme ce zac într-un dicționar prăfuit, aruncat într-un colț al istoriei.

Drept care, stimate autorități din Utopia, vă cer azil pentru normalitate pentru că am obosit să sper, am obosit să cred că într-o zi, țara mea frumoasă se va trezi, se va scutura și se va ridica din genunchi, pentru că am obosit să afirm că schimbarea mult dorită nu poate veni decât prin fiecare dintre noi….