Reverență pentru Măriile Lor – Actorii

articol teatru, ziua teatrului, 27 martie
Pe 27 martie sărbătorim Ziua Mondială a Teatrului, creată de Institutul Internațional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961 de la Viena, sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Națiunilor, la Paris.
Pașii m-au purtat pentru întâia oară în acest sanctuar al viselor, căci așa îmi place să îi spun Teatrului, cu mulți, mulți ani în urmă, când copil fiind, mă cufundam în fotoliile moi și roșii și, cu răsuflarea tăiată, trăiam miracolul de pe scenă, cu emoție, zâmbete, lacrimi, bucurie, durere, cu toate simțurile pline de adorație pentru ei – ACTORII.
Teatrul a pornit marea și fascinanta sa călătorie pe parcursul secolelor, din surse sacre, magico-religioase, în Grecia, în secolul 5 î.e.n. Și de atunci a continuat să-și captiveze și să-și stăpânească publicul, cu patimă și cu credință, contribuind la cultura fiecărui stat ce l-a îmbrățișat și l-a ridicat la rang de artă și profesie.
De ce avem nevoie de Teatru? Pentru că Teatrul este cuvânt, cuvânt ce ne dezvăluie și ne ascunde deopotrivă. Pentru că Teatrul este simțire, este un strop din viață și de viață! Pentru că Teatrul este poveste, a mea, a ta, a oricăruia dintre noi, poveste clădită din clipe vesele și triste, din gânduri, frământări, căutări, dezamăgiri, împliniri. Pentru că Teatrul ne îmbogățește și ne călăuzește sufletul, ne ridică ca într-un zbor, de fiecare dată mai sus și mai sus, spre desăvârșire.
Și Teatrul are nevoie de noi să îi fim aproape, să îl respectăm și să îl prețuim, pentru preaplinul pe care ni-l picură în suflet. Teatrul este mereu acolo și ne așteaptă îngăduitor, tăcut și răbdător, să-i acordăm atenția de care are atâta nevoie.
Mergeți des, cât mai des la Teatru pentru a vă încărca pozitiv, cu o energie magnifică, specială. Mergeți la Teatru pentru ei, Actorii, ce împart, în fiecare seară,  fărâme din propriul suflet, pentru ca să renască apoi, în fiecare dimineață, pregătiți pentru a se dărui din nou, pe scenă!
Și atunci când cortina stă să cadă în nesfârșite ropote de aplauze pentru cei ce strălucesc în lumina reflectoarelor, oferiți o bătaie din palme și un gând și acelor oameni extraordinari care nu sunt vizibili, care trudesc în spatele scenei: regizori tehnici, sufleori, recuzitori, costumieri, machiori, electricieni, operatori de sunet, mânuitori de decor, croitori, mecanici, tâmplari, tapițeri, care fac posibilă orice producție teatrală.
Și pentru că în fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate din lumea artelor spectacolului sau din alt domeniu al culturii este invitată să-și exprime gândurile legate de acest eveniment, eu am îndrăznit să rog câțiva actori, oameni minunați, oameni speciali, pe care îi apreciez și îi admir infinit, să îmi răspundă la trei întrebări.
Marius Stănescu. Sursa foto: Facebook
Marius Stănescu – actor Teatrul Odeon – București
Un gând, un mesaj, o trăire pe care o transmiteți de ziua teatrului, colegilor dar și publicului spectator.
Sănătate și spor, în a produce spectacole de calitate, cu oameni de calitate!
Care sunt cele mai mari încercări prin care trece teatrul în prezent, „Într-o soțietate fără moral și fără prințip..”?
Încercările sunt multiple și dificile, în lupta Teatrului cu impostura și falsul artistic!….Tema, oricum e mai largă și nu încape aici!
Dacă nu ați fi fost actor, atunci ați fi fost…?
Nimic altceva, decât, Actor!

**

 

ziua teatrului - reverenta pentru mariile lor - actorii
Mihaela Teleoacă. Foto: Simion Buia
Mihaela Teleoacă – actriță Teatrul de Comedie – București
Un gând, un mesaj, o trăire pe care o transmiteți de ziua teatrului, colegilor dar și publicului spectator.
Cred cu putere că, fiecare spectacol creează în fiecare seară, în oricare colț al țării, momente unice, aproape irepetabile pentru public. Azi și nu numai azi doresc din inimă colegilor mei, să aibă cât mai multe asemenea momente, dar și putere, inspirație și multă sănătate a trupului și neapărat a sufletului.
Care sunt cele mai mari încercări prin care trece teatrul în prezent, „Într-o soțietate fără moral și fără prințip..”
Știm cu toții că țara noastră trece prin clipe grele și sperăm să o “reparăm” cât mai curând! Actorul e dator să rămână un purtător de cuvânt al neamului său și o oglindă clară a societății în care trăiește, el are însă nevoie de suportul publicului în demersurile sale. Dacă actorul iese în stradă, asta nu înseamnă că vrea să se remarce ( el are o meserie care îl ține în fiecare seară pe o scenă, sub reflectoare), asta înseamnă că el semnalizează o “stare de rău” și nu trebuie ignorat!
Dacă nu ați fi fost actriță, atunci ați fi fost..
Dacă nu aș fi fost actriță, aș fi fost…actriță!

**

 

ziua mondiala a teatrului - reverenta pentru mariile lor actorii
Ioan Batinaș. Sursa foto: Facebook
Ioan Batinaș – actor Teatrul Odeon-București
Un gând, un mesaj, o trăire pe care o transmiteți de ziua teatrului, colegilor dar și publicului spectator.
De ziua mondială a Teatrului, le doresc colegilor mei actori: inspirație, energie bună, răbdare, consecvență și …Șansă. Iar publicului îi doresc să fie alături de noi, să fie alături de scenă, să fie mai puțin stresat și agitat, pentru a se bucura mai ușor. Și tuturor le doresc un An mai bun  (în plus pe spectatori îi așteptăm chiar acum, pe 27 Martie la Odeon, între orele 12.00 – 20.00, la un eveniment special de ziua Teatrului).
Care sunt cele mai mari încercări prin care trece teatrul în prezent, „Într-o soțietate fără moral și fără prințip..”?
Se spune că teatrul este oglinda societății (iar actorii sunt “cronica prescurtată a vremurilor Shakespeare)… În acest context el, teatrul, trece prin aceleași încercări ca și societatea actuală românească… Lipsa speranței (parcă nu se mai vede nimic la orizont), tendința către lehamite, pentru că pare că nu mai contează nimic (în afară de bani), lipsa de repere reale, inversarea valorilor… starea de „junglă”. Dar  oamenii de teatru, actorii, au de partea lor umorul de calitate, buna dispoziție… Se au unii pe alții și se formează astfel, uneori, insule de zâmbet, speranță, bun-simț, încredere, optimism. Teatrul nu oferă soluții societății, îi subliniază dereglările și îi oferă stări și emoții (ca un copil care plânge când se ceartă părinții fără motiv). Dar este adevărat, că rolul de îndrumător al Teatrului, rol pe care l-a avut în unele momente ale istoriei sale, este acum diminuat.
Dacă nu ați fi fost actor, atunci ați fi fost…?
Mie îmi place interacțiunea cu oamenii. Am lucrat înainte de facultate: mecanic auto puțin, om bun la toate într-un boutique, vânzător de pantofi de damă, mama voia să mă fac preot… Aș fi putut lucra în orice meserie care să nu conțină rigidități (nu îmi place a fi contabil sau în cadrul armatei… sau la Anaf…)
Dacă dorești un singur răspuns și un zâmbet, atunci: … Prim – Ministru Adjunct.

**

 

ziua teatrului, 27 martie - reverenta pentru mariile lor actorii
Antoaneta Cojocaru. Sursa foto: Facebook
Antoaneta Cojocaru – actriță
Un gând, un mesaj, o trăire pe care o transmiteți de ziua teatrului, colegilor dar și publicului spectator.
Urez tuturor creatorilor de teatru curaj și bucurie și tuturor spectatorilor nevoie de teatru de calitate. Să nu uităm că “Rolul teatrului a fost și este, dintru începuturi și până acum, să-i pună lumii oglinda în față.” ( Hamlet)
Care sunt cele mai mari încercări prin care trece teatrul în prezent, „Într-o soțietate fără moral și fără prințip..”?
Lipsa unei scări de valori reale. Lipsa de respect și prețuire față de proiectele și creatorii valoroși. Lipsa fondurilor și a investițiilor în cultură și în artiști. Lipsa de structuri și strategii culturale reale care să conducă la performanțe autentice cât și la formatarea spectatorilor. Lipsa unui suflu nou și performant în instituțiile statutului. Deci teatrul suferă de lipsa atenției, în fond.
Dacă nu ați fi fost actriță, atunci ați fi fost…?
Dacă nu aș fi fost actriță , aș fi fost balerină. Sper…

**

 

ziua teatrului 27 martie - reverenta pentru mariile lor - actorii
Ionuț Grama. Sursa foto: Facebook
Ionuț Grama – actor
Un gând, un mesaj, o trăire pe care o transmiteți de ziua teatrului, colegilor dar și publicului spectator.
Gânduri pe care mi le-aș transmite și mie: să nu uite niciodată de ce au ales meseria asta și de ce (încă) fac teatru; să nu uite ce simt ei înșiși atunci când văd un spectacol care îi mișcă și să-și amintească faptul că, dincolo de orice motivație egoistă care i-a făcut să aleagă teatrul, au și o responsabilitate față de public; să nu uite niciodată de ei înșiși. Spectatorilor le-aș mulțumi pentru dorința de a descoperi spectacole noi și inedite, pentru curiozitate, pentru faptul că ne sunt alături în călătoriile de o oră, două, trei și pentru că, din marea de evenimente și modalități colorate de a-și petrece timpul liber, aleg și teatru.
Care sunt cele mai mari încercări prin care trece teatrul în prezent, „Într-o soțietate fără moral și fără prințip..”?
Cred că marea încercare e aceea de a rămâne relevant pentru spectator. Pentru omul epuizat care caută de foarte multe ori un mod eficient de a se deconecta, de a se distra, de a uita de cotidian. Și care devine din ce în ce mai obosit să descopere, să caute, să facă muncă de detectiv pentru a selecta, într-un oraș tapetat cu afișe pentru toate gusturile. Teatrul trebuie să îi ofere ceva special și – foarte important – trebuie să învețe să îi comunice asta spectatorului, să se promoveze așa cum trebuie, să știe să se vândă, să nu se bazeze doar pe vigilența publicului și pe faima locului.
Dacă nu ați fi fost actor, atunci ați fi fost…?
Mi-ar fi plăcut foarte mult să fiu pianist sau compozitor.

***

Mă înclin în fața voastră, dragi și prețioși actori, cu deosebit respect și imensă considerație! Să ne trăiți întru mulți și buni ani, să ne bucurați sufletele, căci avem nevoie de voi, avem nevoie de Teatru!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *