Puterea vulnerabilității

O stâncă se înalță curajoasă și falnică, nu-și pierde capul printre norii uneori pufoși și delicați, alteori cenușii și încruntați, este mereu puternică, netulburată în măreția ei misterioasă. Și totuși și stânca este vulnerabilă – vântul o macină, lacrimile ploii sapă cratere adânci iar soarele o îneacă în văpaia lui dogoritoare.

Ne temem să fim vulnerabili pentru că asociem vulnerabilitatea cu ceva negativ – slăbiciune, defect, neputință, temeri, frici și atunci alegem să purtăm măști și să construim în jur ziduri mari, cu porți ferecate cu lacăte grele, trăind mereu cu teama că orice demascare a unei vulnerabilități ar însemna o rușine de netrecut. Uităm că suntem oameni plămădiți din dragoste și suflet.     

A fi vulnerabil înseamnă a fi liber, a avea curajul de a accepta să trăiești cu inima deschisă, înseamnă puterea de a te arăta celorlalți firesc și autentic, înseamnă a trai în armonie și echilibru cu lumea ta interioară  și cu ce se întâmplă în jurul tău.

Cum ar fi poveștile dacă mânuitorul de condei nu ar înnobila cuvintele cu propriile sale emoții, trăiri, sentimente și neliniști?

Cum ar arăta dragostea dacă nu ne-am dărui complet, dacă nu ne-am deschide sufletul și nu i-am permite celui de lângă noi să ne cunoască la nivel profund?

Cum altfel am putea să creăm punți de legătură cu semenii noștri, să ne simțim în siguranță, stabili și ocrotiți dacă nu am alege să lepădăm armura, lăsându-i pe ceilalți să ne cunoască  cu adevărat?

Cum am putea să evoluăm, să creștem frumos, dacă nu ne-am accepta și îmbrățișa eșecurile, dacă nu le-am vedea ca pe o șansă pe care viața ne-o dă pentru a îndrepta lucrurile și poate pentru a porni pe noi căi?

Cum am putea oare să devenim mai buni, să râdem cu tot sufletul, să iubim profund, să fim sprijin, să izbândim dacă nu ne permitem să plângem, să vorbim despre sentimentele noastre, să cerem ajutorul, să pierdem?

Cu toții suntem vulnerabili, depinde în ce problemă, depinde în ce punct dar vulnerabilitatea este parte firească a vieții. Și este normal să fim așa pentru că suntem atât de frumoși atunci când suntem vulnerabili!

„Vulnerabilitatea este izvorul iubirii, bucuriei, încrederii, intimității, curajului – tot ce dă sens vieții.” Brené Brown

***

Editorial publicat în numărul din septembrie 2021 al Revistei Happy Business.