lasă bă ca merge și așa
Despre una....despre alta....

Lasă bă că merge și așa

Cu mare durere în suflet spun că (și sunt din ce în ce mai convinsă), românilor nu le plac lucrurile făcute temeinic, serios și profesionist și în egală măsură, nu le plac nici oamenii cu bun simț, educați, decenți și corecți! Sub sloganul – ”lasă bă, că merge și așa” încurajăm prostia, ipocrizia, indolența, nesimțirea … etc.

 

Nu ai ce să faci, asta-i viața, asta-i soarta, mulțumește-te cu puțin, capul tăiat sabia nu-l taie… Îți sunt cunoscute? Îți sunt, cu siguranță… Le-ai auzit sau le auzi la tot pasul, șoptindu-ți-se în ureche. Unii le folosesc ca adevărate mantre pentru a-și justifica nepăsarea, lipsa de reacție și lașitatea. După care, tot ei se plâng, cu figura uimită și plină de durere, că nu suntem la nivelul altor popoare civilizate, că la noi nu-i ca afară!
Te trezești de dimineață cu capul zvâcnindu-ți dureros și ochii brăzdați de vinișoare roșii, de nesomn. Vecinu’ de la patru iar a bătut cu ciocanul în pereți toată noaptea dar te-ai zvârcolit în așternut, înjurând printre dinți, că doar nu era să te duci să-i spui vreo două, ca nebunu’ de la trei, ăla de are copil mic. De ce să te amesteci tu? Păi nu? Lasă bă, că merge și așa!
Te duci împiedicându-te către baie și surpriză – apa caldă curge rece! Din nou o sută de dumnezei și pleci nespălat! Că na – de ce să suni tu la ăla de-ți trimite apa caldă pe țeavă? Să te implici? Nu… Lasă bă, că merge și așa!
Ieși din scară! Calci în rahat de căței și porumbei, te împiedici de gardul rupt, de vreo lună, de la gradina blocului, de la un geam îți zboară fix în freză niște mămăligă veche și un cap de pește! Te implici? Nu… Lasă bă, că merge și așa!
În parcare îți găsești roata de la mașină tăiată! Dai sacoul jos și cântând un cântecel vesel din care răzbat frânturi gen „tu-ți … zeul …și …. mă….”, îți înlocuiești roata, aducându-ți aminte că săptămâna trecută alți câțiva vecini au pățit același lucru! Ți-a păsat atunci? Ai făcut ceva? Nu… Lasă bă, că merge și așa!
La muncă îi verși șefului niște scuze că n-ai terminat raportu’, eventual colegu’ e vinovat că ți s-a terminat cartușul, apoi mai mâzgălești niște hârtii și te învoiești, că ai de rezolvat o problemă! Să termine colegu’ ce trebuia să faci tu că doar … lasă bă, că merge și așa!
Tragi cu nesaț ultimul fum din țigară și arunci chiștocul pe jos, fix lângă coșul de gunoi. Alături nimerește și șervețelul cu care ți-ai tamponat fruntea! Le lași acolo și apoi te uiți în jur, cu ochii mijiți de supărare – cât de murdar este orașul în care trăiești! Lasă bă, că merge și așa!
Seara îți parchezi mașina, care se înfige delicat într-o bucată de sârmă ieșită din gardul ce împrejmuiește locul de joacă! Îți dau lacrimile și prin fața ochilor îți trece fugitiv imaginea vecinului de la doi care tot îi ruga ieri pe niște adolescenți educați la fără frecvență, să nu mai folosească gardul fragil pe post de poartă de fotbal și teren de cățărare verticală! L-au „gratulat” tinerii pe vecin cu toate invectivele posibile! Ți-a păsat? Nu … Lasă bă, că merge și așa!
Te duci la un ghișeu … că ai treabă … urgentă chiar, arde rău, este o chestiune de viață și de moarte! Funcționara nu se grăbește și te privește tâmp! Ea are tot timpul din lume! Tu nu! Cum este cu “lasă bă, că merge și așa”?
Acasă îți pocnește țeava de la calorifer. Strângi apa și te uiți cu durere la parchetul care se umflă ca o gogoașă pusă la dospit! Și tocmai dimineață a plecat instalatorul care te-a asigurat că totul este brici! Cum este cu “lasă bă, că merge și așa”?
Șeful te anunță, cu regret enorm, că-ți cam face actele de șomaj (ăla mic de nu-ți ajunge nici de pâine), pentru că treaba merge greu și prost, că autorităților nu le pasă, că statul nu face nimic. Când ai pus ștampila la vot, așa-i că ți-ai spus în gând “lasă bă, că merge și așa”? Merge și acum?
În autobuz tocmai te scuipă unul pentru că l-ai rugat să „urle” mai încet și să lase mai jos sonorul mirobolantelor bubuieli cărora le spune muzică. Cum este cu “lasă bă, că merge și așa”?
Mama ta te sună și cu glas tremurând, în lacrimi îți spune că a fost batjocorită verbal și atinsă ușor, cu un pumn, de un meltean grăbit și agresiv, șofer de mașină cu mulți cai putere. Și asta pentru că, piciorul beteag nu a ajutat-o să fugă pe trecerea de pietoni! Cum este cu “lasă bă, ca merge și așa”?
O pârdalnică durere de umăr te face să poposești, pentru o noapte, pe un pat de spital. Știi care – din ăla ruginit, cu salteaua de un frumos galben căcăniu, înconjurat de pereți decojiți, cu vopseaua plângând, de gândăcei mari cât un șobolan și șobolani mari cât o pisică. Lângă tine o infirmieră drăguță, ca un grapefruit cu coaja stricată îți șoptește vorbe dulci, care îți strepezesc dinții!  Cum este cu “lasă bă, că merge și așa”?

 

Mă tot întreb – ce îi face pe români să fie așa? Să fie lipsa de demnitate, frustrarea, răutatea, lipsa de educație, lipsa bunului simț, mediocritatea, sărăcia?
Ne-am învățat să înnădim problemele, nu să le rezolvam demn și cu implicare! Ne-am învățat să așteptam de la alții iar noi doar să stăm și să cârcotim fără să facem nici cel mai mic efort! Ba mai mult, să ne uitam lung și uneori sarcastic la nebunii cărora le pasă! Indolența nu rezolvă problemele ci doar le adâncește și mai rău, le amplifică!
Când naiba am devenit atât de lipsiți de reacție? Când și cum naiba abuzurile, încălcarea legii, ignoranța, incompetența, mitocănia, sfidarea au devenit „valori” acceptate cu ușurință, adulate chiar?

 

Lasă bă, că merge și așa? Mult nu o să mai meargă!

 

Undeva, pe la început, am făcut referire la un proverb…Hai să-l spunem până la final:
„Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!”
Dimitrie Bolintineanu – „Daniil Sihastru”

 

Dacă ai ajuns până aici înseamnă că ți-a plăcut articolul! Te invit să îl distribui și prietenilor!