La o sueta cu….actrita Ana Bianca Popescu
26 iulie 2018
Interviu – Doamne de poveste
Cand am intalnit-o pe Ana Bianca Popescu, in scurtul meu periplu profesional prin Teatrul Odeon, m-a impresionat frumusetea ei delicata, pura, aidoma unei printese din povestile copilariei, zambetul luminos, cald si prietenos toate dublate de o fascinanta energie pozitiva.
Apoi, din spatele decorurilor, i-am admirat talentul actoricesc in rolul Luka din spectacolul „Soldatul de ciocolata” – prestatie ce a fost rasplatita cu premiul pentru cel mai bun rol secundar feminin in cadrul Festivalului National de Comedie Galati 2017 si cu o nominalizare UNITER la categoria „cea mai buna actrita in rol secundar” la Gala UNITER 2017.
Sunt fericita ca am avut onoarea de a intalni un asemenea om.
Va invit, cu mare drag, sa ne bucuram sufletul cu un nou interviu din categoria „Doamne de poveste”.
1. In ultimul timp, ideea de frumusete a capatat alte valente, nu intotdeauna pozitive sau de bun augur. Ce reprezinta pentru tine frumusetea?
Cand vorbim de frumusete, vorbim de ceva extrem de subiectiv. Nu cred ca exista doua pareri la fel, sau daca sunt, dintr-un punct se despart. Cred ca frumusetea apare atunci cand esti in echilibru cu tine, cand esti fericit, cand faci ce-ti place, cand oferi, cand primesti, cand visele tale incep sa prinda contur, cand iubesti si esti iubit. Atunci apare lumina, pe care o ai fara sa fii constient de ea. Mi s-a intamplat sa aud pe cineva zicandu-mi ca ” stralucesc”, fara sa fi facut nimic in mod special, probabil ca ma trezisem plina de energie si gata pentru o zi plina.
2. Stim cu totii ca traim intr-o societate care se hraneste cu imagine. Cat de important ti se pare pentru o femeie sa aiba grija de imaginea ei?
Cred ca este esential. Am crescut cu mama si bunica aproape si de la ele am invatat ca o femeie trebuie sa fie ingrijita, sa arate bine. Bunica imi povestea, ca nu pleca la serviciu fara perlele ei preferate. S-a intamplat intr-o zi sa le uite si desi era in intarziere, s-a intors dupa ele. Pe mama o copiam in detaliu atunci cand se farda si fara sa stie, cand nu era acasa, ii furam hainele si faceam parada modei prin casa. Imi place sa ma uit in oglinda inainte sa ies din casa. Nu ma fardez in exces pentru ca prefer naturaletea, dar vreau sa-mi placa ce vad, si asa capat incredere si plec cu alt tonus catre teatru. Ar mai fi un lucru. In meseria pe care mi-am ales-o, orice moment poate fi un casting. Asta am invatat din facutate, e si asta o responsabilitate. Am invatat sa fim frumosi, din interior catre exterior!
3. Am vrut sa fim egale cu barbatii..purtam pantaloni, conducem autoturisme, fumam in locuri publice, ocupam functii din ce in ce mai importante, administram propriile afaceri. Suntem oare in pericol de a ne pierde feminitatea? Cum ti se pare ca se redefineste feminitatea astazi?
Nu cred! Cred ca totul se transforma in ceva mult mai simplu. Blugi si tricou peste care aruncam un sacou sau o geaca. Simplitatea pentru mine inseamna feminitate, eleganta. Less is more, asta ma ghideaza. Feminitatea vine din atitudine. Daca esti o tipa cool, poti purta orice, vei iesi in evidenta.
4. Se spune ca pentru a arata spectaculos nu este nevoie de mult efort si nici de fonduri financiare colosale ci doar trebuie sa iti acorzi o grija constanta. Tu ai vreun obicei de infrumusetare pe care il respecti cu strictete?
Ma demachiez de doua ori pe zi. Am spectacole care presupun un make-up complicat si atunci, imediat cum ies din scena il dau jos. Folosesesc creme hidratante, pentru ten sensibil. Majoritatea sunt prescrise de dermatolog. Lucrez cu fata si corpul, deci am grija!
5. Cu toate metodele de infrumusetare din prezent, unele chiar bizare si exagerate, eu raman fascinata de sfaturile si trucurile de infrumusetare de la bunica, de lotiunile „magice” simple, ingenioase si naturale. Tu ce retete home made, ce sfaturi de infrumusetare, mostenite de la bunica, folosesti?
Imi fac la doua saptamani un scrub din zat de cafea si ulei de cocos. Hidrateaza si catifeleaza pielea, este extrem de ieftin si foarte usor de facut.
6. Machiajul a devenit o rutina zilnica in viata unei femei active, independente, puternice care doreste sa arate si sa se simta impecabil. Cum arata machiajul tau de zi cu zi? Care este cel mai extravagant machiaj pe care l-ai purtat sau pe care l-ai incerca?.
E un machiaj foarte simplu, de toata ziua: fond de ten si rimel. Fondul de ten il folosesc ca masura de protectie impotriva prafului, iar mascara-ul, ca sa para ca am si eu gene, fiind foarte deschise, de abia se vad. Sunt foarte norocoasa, pentru ca fiind pe scena, cu fiecare rol port alt make-up. In „Mon cabaret noir”, spectacolul lui Razvan Mazilu, aducem pe scena un univers plin de mister, magie, senzualitate si sexualitate. Viata de cabaret cu excentricitatile si frumusetea ei. Machiajul si costumele sunt extravagante si ajuta perfect in conturarea Anitei Berber, o personalitate reprezentativa Berlinului de atunci. Dar va invit din octombrie la Teatrelli sa vedeti spectacolul si veti intelege. Un alt make-up complex este cel din „Apa Vie”, la Teatrul Mic, regizat de Stefan Lupu, joc „Printesa NeBuna”, iti dai seama numai din asta ca este o poveste, unde trasaturile si expresia sunt exagerate. La fel, va astept din toamna! Aici puteti aduce si copiii!
7. Pentru tine, care sunt ingredientele unei zile frumoase, unei zile perfecte la finalul careia, atunci cand pui capul pe perna si revezi cu ochii mintii ziua ce a trecut, zambetul iti lumineaza fata si inima ti se umple de bucurie si recunostinta?
Ziua perfecta ar fi sa incep repetitiile la 11, nu 10, pentru ca as mai prinde o ora de somn, nu am norocul asta tot timpul :). Cafeaua, plimbat cainele, trecut prin text inainte de repetitie sau spectacol, asta invariabil, teatru, teatru, teatru si in final somn. Dupa spectacole, intotdeauna inainte sa adorm, trec inca o data totul prin minte sa vad ce nu a functionat, ce as putea sa imbunatatesc, unde am gresit, ce mi-a placut. Nu am liniste daca nu fac asta. Sunt zile pe care le dedic familiei, si sunt zile in care nu ies din casa, ma uit la seriale, ascult muzica sau citesc, ma relaxez. Incerc sa ma bucur de fiecare zi si sa fiu recunoscatoare pentru tot ce am in cariera si acasa.
8. Multi dintre noi atunci cand pornim in viata, atunci cand indraznim sa ne transformam visele in realitate sau atunci cand ne poticnim, „alergam” cu gandul la oameni care ne-ar putea ajuta sau ghida. Ce femei te-au inspirat de-a lungul timpului, ce doamne extraordinare ti-au servit drept pilda pe drumul vietii?
Mama si bunica. Am mai vorbit despre ele, ceea ce confirma ca sunt un model. Daca nu erau ele probabil ca nu imi alegeam aceasta meserie, pentru ca am fost si sunt un copil extrem de timid, care sta in banca lui. Mi-au dat incredere si m-au invatat sa am curaj. Le multumesc pentru educatia si valorile pe care mi le-au inspirat. Bunica nu mai este, am un mare regret, acela ca nu m-a vazut niciodata pe o scena profesionista, dar ma consolez cu gandul ca orice spectacol i-l dedic ei. Mama este in continuare reperul meu, omul cu care ma sfatuiesc, stalpul de care ma sprijin cand imi e greu, omul care este in sala la toate spectacolele mele. Ea ma invata sa am rabdare si sa nu imi abandonez niciodata visul.
9. Ai o cariera frumoasa, la baza careia sta multa pasiune, implicare si daruire (rasplatite inca de la primii pasi cu Premiul UNITER pentru debut), proiecte multe, frumoase in locatii diferite, evenimente diverse. Cum reusesti sa „duci” toate responsabilitatile de zi cu zi si in acelasi timp sa iti pastrezi frumusetea, feminitatea si delicatetea?
Imi iubesc enorm meseria! Sacrific totul pentru ea. Am ales sa fac asta si sunt constienta ca nu ma asteapta un drum usor. Nu-mi place sa aleg calea usoara. Cred ca prospetimea si cautarea continua ma ajuta sa gasesc tot ce am nevoie: frumusete, feminitate, delicatete! Sunt zile in care ma simt insipida si incolora, dar scena te obliga sa fii altfel de fiecare data, iar asta este superb!
10. Iubesc teatrul…il iubesc cu fiecare por, inca din copilarie. Daca inchid ochii simt in nari mirosul salii, al scenei, al decorurilor. Simt freamatul si nerabdarea din sala dar mai ales de acolo, din spatele catifelei rosii cu ciucuri aurii. Tu cum te simti cand stii ca ai privilegiul de a oferi atat de multa frumusete mariei sale, publicul?
De abia aici pot vorbi de responsabilitate. De fiecare data, inainte de spectacol, stau in culise si ma gandesc ca trebuie sa le ofer oamenilor care au venit sa ma vada, tot ce am eu mai bun. Trebuie sa-i conving sa vina cu mine intr-o alta lume, sa fie partasi la un univers care doar seamana cu al lor si asa apare emotia,simti cum se modifica usor, usor, odata cu tine. Sunt inca foarte mica, la inceput de drum. Sunt convinsa ca schimbul acesta energetic se dezvolta odata cu experienta. Ce stiu insa este ca sunt foarte fericita cand sunt acolo in fata lor, si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ales si pe mine sa ofer.
11. Se spune ca frumusetea si bogatia unei vieti stau in suma experientelor traite. Ca actor aduci cate o bucatica din tine in fiecare rol dar pleci acasa si cu „urme” din personajul caruia i-ai dat viata. Cum reusesti sa le echilibrezi?
Cu fiecare rol incerc sa sap din ce in ce mai adanc in interiorul meu, sa gasesc alte resorturi, alte rezolvari. Nu-mi place sa apelez la aceleasi sertare. Amprenta personala apare, e inevitabil, dar cu cat te indepartezi de tine, cu atat satisfactia e mai mare.
12. Pregatirea unui rol presupune un studiu de personaj, o documentare serioasa. Uneori, pentru a intra cat mai bine in pielea personajului, este nevoie de „sacrificii extreme”: cure de slabire sau ingrasare, o tunsoare noua, un machiaj special a carui realizare poate dura ore. Care a fost cea mai drastică schimbare pe care a trebuit sa o faci pentru un proiect?
Pana acum n-am fost nevoita sa recurg la schimbari drastice. Mi-am schimbat culoare de par pentru „West Side Story”, Razvan Mazilu m-a vrut roscata, mi-a placut asa de mult ca asa am ramas.
13. Tu cea de astazi daca te-ai putea intoarce in trecut si te-ai intalni cu tine, cea de la douazeci de ani, ce povata ai dori neaparat sa iti impartasesti?
Din fericire, nu sunt departe de 20 de ani, probabil ca mi-as spune ce-mi spun si acum, sa am incredere in mine, sa traiesc intens, sa ma bucur de tot ce primesc, sa fiu generoasa si sa nu uitam never say never!
***
Multumesc din suflet Ana Bianca Popescu pentru ca ai avut bunatatea de a-mi acorda acest interviu!
ANA BIANCA POPESCU
Data si locul nasterii: 5 mai 1990, Bucuresti
STUDII:
Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” Bucuresti, Facultatea de Teatru, Master Arta Actorului, Clasa prof. univ. dr. Gelu Colceag, Tania Filip
Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” Bucuresti, Facultatea de Teatru, Sectia – Arta Actorului, Clasa prof. Doru Ana
ROLURI IN TEATRU
Teatrul Mic
Mitzi in „…ESCU” de Tudor Musatescu, regia si versiunea scenica Doru Ana
Traian Basescu, Vera, Fiica/Gabriela in „Anul disparut. 200/7″ de Peca Stefan, regia Ana Margineanu
Printzesa NeBuna, Sfanta Miercuri in „Apa Vie” de Daniel Chirila, dupa Fratii Grimm, regia si coregrafia Stefan Lupu
Oxana in „Rendez-vous pe Luna” de Alexandr Galin, regia Gelu Colceag
Nina in „Vania si Sonia si Masa si Spike” de Christopher Durang, regia Horia Suru
Fata in „Numele” de Jon Fosse, regia Vlad Cristache (Teatrul Foarte Mic)
Teatrul de Comedie
Margareta in „Mult zgomot pentru nimic” de William Shakespeare, regia Andrei Serban
Tina in „Dur” de George F. Walker, regia Vlad Massaci
O calatoare in „Jocul de-a vacanta” de Mihail Sebastian, regia Dragos Musoiu
Teatrul Odeon
Luka in „Soldatul de ciocolata” sau „Armele si omul” de George B. Shaw, regia Andrei Serban
Maria in „West Side Story”, dupa Jerome Robbins, regia Razvan Mazilu
Teatrul Excelsior
Fionnula in „Our Ladies of Perpetual Succour” („Fecioarele noastre grabnic ajutatoare”) de Lee Hall, dupa romanul „Sopranele” de Alan Warner, regia si coregrafia Razvan Mazilu
Teatrul National „I.L. Caragiale”
Imelda in „Eden”, de Eugene O’Brien, regia Cristina Giurgea
Teatrelli
Anita in „Mon Cabaret Noir”, regia Razvan Mazilu
Godot Café-Teatru
Trilogia “10 minutes plays” („Ce poţi sa faci in 10 minute”, „Orice pentru tine” şi „Intuiţia masculina”), regia Doina Antohi
Opera Comica pentru Copii
Maria “Sunetul muzicii”, de Richard Rodgers si Oscar Hammerstein, in regia si coregrafia lui Razvan Mazilu
