Friend request

      Un cunoscut isi incheie drumul prin aceasta viata (mai devreme sau mai tarziu, dupa cat de bine au stiut sa-si faca treaba ursitoarele, la nastere) si pleaca la cele vesnice… Aproape instant pagina de facebook i se umple de sute de candele, lacrimi, buchete de flori albe, porumbei si mesaje (mai mult sau mai putin ipocrite) ce contin, invariabil – „om minunat, om frumos si cu suflet mare, om exceptional, vei fi in sufletele si gandurile noastre pentru totdeauna, deja imi este dor de tine”…etc, asta in timp ce, de ziua sa de nastere, de abia vreun sfert dintre aceeasi stimabili, s-au deranjat sa ii scrie un „la multi ani” (de un telefon nu mai spun..ca de… suntem in epoca vitezei…nu avem timp..). Cati oare l-au cunoscut cu adevarat (sau cati s-au obosit sa o faca)?…Cati oare i-au cunoscut problemele, durerile, fricile? Cati oare i-au spus o vorba sau si-au aratat disponibilitatea sufleteasca de a ii fi alaturi? Cati oare i-au cunoscut visele, dorintele dar mai ales cati oare l-au incurajat si sprijinit?
      Un altul butoneaza plictisit asteptand metroul sau autobuzul sau troleibuzul sau tramvaiul. Gaseste o fotografie cu o pisicuta, un catelus, un copilas, o domnisoara vedeta (cat mai botoxata, plastifiata, „editata”, certareata, dezbracata, inculta)…si o posteaza….Like-urile inimioarele, comentariile incep sa curga in valuri (la fel ca apele romane – rauri, parauri si ce or mai fi ele –  la inundatii). Altul  isi da „check-in” din Piata Romana, Victoriei, Constitutiei, Gemeni, De Flori, De Mayo, San Pietro, Rosie sau din restaurant (cu crevetele in farfurie) sau din parc (cu noile incaltari pentru alergat…. de mare „fita”, marca…) sau de la sala (cu maieu ca sa se vada muschii) sau de pe DN 1 (ca se duce omu’ in week-end la munte) si….se deschide iar robinetul de like-uri, inimioare, comentarii.
      Altul se pricepe la brodat, crosetat, olarit, impletit cosuri din rachita, insirat margele pe ata, facut cozonaci, schimbat o bujie, „scobit” in piatra sau mai stiu eu ce alt mestesug. Si incearca omu’ sa faca cumva sa si castige un ban din asta (ca-i frumos sa ai hobby-uri dar stomacul mai cere si mancare, din cand in cand…Lucrurile se inrautatesc daca ai si plozi in intretinere.) Si timid, crestinu’ nostru, incearca sa se promoveze si prin facebook – mai o poza cu ce ii iese din maini, mai un link catre site/blog/pagina (fiecare dupa posibilitati) gandindu-se, in naivitatea lui, ca „prietenul” la nevoie se cunoaste. Cu inima cat un purice…asteapta si asteapta si asteapta. Dupa vreo cinci like-uri, trei comentarii si maxim doua share-uri (si alea de la mama, tata, sora, sot, sotie si vreo doi prieteni) se lasa de asteptat si in functie de cat de tare ii este psihicul fie renunta definitiv, fie se apuca de altceva (unde va avea fix aceeasi soarta) fie incepe sa se indoiasca de propriile-i capacitati sau talente si ajunge sa se creada un tampit, idiot, nepriceput..etc.
      Unul isi pierde slujba din varii motive – fie se fac restructurari, fie a ajuns la matusalemica varsta de 40, 50 (sau si mai rau) de ani, fie este total incomod si trebuie epurat rapid pentru ca are nerusinarea de a-si dori sa plece fix cand i se termina programul de lucru, fie s-a ingrasat putin si este total inacceptabil sa apari asa in fata clientilor (intotdeauna zvelti, frumosi, culti si de vita nobila), fie nu a lins unde si pe cine trebuie…etc.  Si apeleaza omu’ la prieteni, in special la aia de le scrie mare la profil – manageri (account, key account, sales, marketing, product, brand, PR..), Head of…, CEO, CFO, CIO, COO si alte C… , de la care primeste adresa de mail de la resurse umane (care de altfel era disponibila si pe site-ul companiei, firmei..). In disperare de cauza si dupa sute de CV-uri trimise, omu’ nostru, stanjenit, anunta pe facebook ca-si cauta de lucru si isi roaga „prietenii” sa il sprijine/ajute intr-un mod ce nu-i costa decat un click, modalitatea purtand denumirea de „Share” sau „Distribuie” (ca nu stii niciodata de unde te izbeste norocul). Dupa cateva ore/ zile/ saptamani isi numara share-urile primite – vreo doua (de la aceeasi de mai sus…adica mama, tata – daca-i mai are in viata si au cont, sot, sotie – daca-i are in dotare si vreo doi prieteni). Restul (pana la vreo doua, trei sute de „friends”  – sau cati ii „numara” lista)…tacere deplina si „nada de nada”.
„C-asa-i in tenis!”…Traim toti intr-o mare de prietenie si de dragoste facebook-ista!
Pentru o viata sanatoasa evitati excesul de: prieteni falsi, minciuna si mai ales excesul de incredere!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *