E atât de scurtă vara…

E atat de scurta vara - copii copilarie adolescenta
Într-una dintre zilele trecute am participat la un festival dedicat copiilor. La un moment dat pe scenă urcă o trupă de percuționiști…La categoria de vârstă junior situația nu era tocmai roz – copiii o mai bâțâiau când pe un picior, când pe celălalt, mai aplaudau ușor, fără entuziasm, își mai înăbușeau câte un căscat finalizat cu „Mami, tati m-am plictisit!”. La categoria de vârstă senior, situația total diferită – părinții (cu o medie intre 30 și 40 de ani), unii cu pruncul din dotare în spate sau în brațe, cu fețele îmbujorate, cu zâmbetul agățat de la o ureche la alta, fremătând neobosit din picioare, cu câte o mână ridicată și mișcată cu înfocare în ritmul muzicii, toate completate, pe alocuri, cu câte un strigăt, nu de lupta ci în ton cu „întâmplările” muzicale de pe scenă.
Și cum soarele mă bătea în cap cu îndârjirea pe care o are numai în zilele de vară, mintea mi-a zburat în urmă cu 15 sau 20 de ani când actualii părinți erau adolescenții ce se dezlănțuiau zi de vara până în seară (târziu în noapte) prin discoteci și teatre de vară.
Dacă ai trăit acele vremuri nu ai cum să nu îți amintești și să nu îți fie dor de zilele și serile lungi de vară în care, la fiecare colț de terasă, auzeai „mare” și „soare” repetate poate că excesiv dar atât de wow pentru acei ani.
Radiourile se înghesuiau să difuzeze melodiile devenite hituri peste noapte, teatrele de vară de pe litoral se umpleau ochi de mulțimea de turiști veniți la distracție și soare.
Iar dacă te numărai printre nenorocoșii cărora le bătea vântul prin buzunare, atunci nici nu trebuia să pleci din fața televizorului ca să te simți „văratic” și să fii la curent cu distracția de pe litoral, pentru că televiziunile se întreceau în emisiuni estivale ce reușeau să te teleporteze direct pe nisipul fierbinte!
Au fost anii cu cele mai multe trupe înființate, cu cele mai multe melodii devenite hituri. Chiar dacă versurile erau pe alocuri copilărești, superficiale, rimele de cele mai multe ori căutate în mod forțat, cu toată naivitatea muzicală specifică acelei perioade, anii respectivi fac parte dintr-o etapă de succes a muzicii românești. Discotecile se încingeau la propriu de dans și voie bună. Pofta de viață, dorința de distracție adevărată, frenezia acelor vremuri completate de ritmuri muzicale ce îți făceau picioarele să danseze singure, toate creau o atmosferă ce nu se poate descrie în cuvinte. Dacă ai trăit-o, atunci știi exact despre ce vorbesc iar dacă nu ai trăit-o, atunci încearcă să o descoperi pentru că merita cu prisosință!
Trupe și artiști care au dispărut după o melodie, o lună, un an dar  a căror piese dacă le auzi întâmplător, la radio, în mașină, sunt absolut sigură că umbli la butonul de volum, îl poziționezi pe „maxim” și te „dezlănțui” în voie, cu același entuziasm ca acum douăzeci de ani.
Inițial acest articol am dorit a fi doar despre muzică dar atunci când îți stârnești  „memoriile”….
Răscolim mai adânc prin cufărul cu amintiri și ne întoarcem mai mult în timp?
Pentru cei care aveau „țară” vara însemna mirosul de fân proaspăt cosit din podul bunicilor, alergatul desculț prin iarba încă mustind de rouă, aroma de clătite cu dulceață de vișine, minunea pufului galben ieșit din ou, pintenatul trâmbițând enervant în fiecare dimineață, cocoțatul în cei mai înalți copaci după cireșe și prune, puzderia de stele sclipitoare ce acopereau cerul nesfârșit privit de pe o pătură întinsă pe prispă, discoteca unde se asculta muzică la un casetofon pe baterii și culegerile lui Gheba!
Pentru cei ce rămâneau în oraș, verile însemnau lungi plimbări cu Pegas-ul din dotare, în miros amețitor de tei, mâini și tricouri lipicioase de la vafe sau Polar, picioare zdrelite și dinți lipsă de la „Frunza”, „Țară, țară vrem ostași”, „Lapte-gros”, „Hoții și vardiștii”, „Rațele și vânătorii”, „Leapșa” și culegerile lui Gheba! Iar dacă ni se făcea dor de colegii plecați pe la bunici răsfoiam Oracol-ul completat cu mare râvnă în trecutele zile de școală.
Ne jucam, ne certam, ne împăcam, ne priveam ochi în ochi, băteam mingea pe maidan până noaptea, inventam distracții și jocuri noi, uneori din nimic, sporovăiam ore întregi adunați ciopor pe câte o bancă molfăind mentosane, pufarine și bomboane cubaneze, știam să ne bucurăm că suntem copii și mai ales că suntem împreună și râdeam, râdeam mult și cu pofta.
Am trăit în copilărie și apoi în adolescență toate bucuriile acelea simple, fără mofturi și fonfleuri, cu prieteni și amintiri memorabile, într-o lume necotropită de gadgeturi și înstrăinare.
Privesc în urmă, cu un zâmbet agățat în colțul gurii și sufletul îmi tresaltă de bucurie, de bucuria de a avea ce să îmi amintesc dintr-o lume vie, o lume care trăia dincolo și fără prizonieratul ecranului rece și înșelător al unui dispozitiv de ultimă generație!
Dacă te-ai născut la sfârșitul anilor ’70 sau începutul anilor ’80 știi exact la ce mă refer! Așa-i că ți-am trezit nostalgii?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *