Cariera unei femei si rolul de mama

Cariera unei femei si rolul de mama

Un subiect care a fost dezbatut de nenumarate ori si care starneste mai mereu multe comentarii si controverse.

De ce scriu despre el? Pentru ca am ajuns in acel punct in care ma intreb foarte serios care imi sunt prioritatile in viata si cum o sa reusesc sa dau maximul de randament atat la job cat si in “meseria” de sotie si mama.

Am vrut sa fim egale cu barbatii..am inceput prin a purta pantaloni, a conduce autoturisme, a fuma in locuri publice….am inceput apoi sa ocupam functii din ce in ce mai importante, sa fim antreprenori (la feminin), a aparut conceptul de “femeie de cariera”.
Dar oare, in lupta aceasta indarjita in care cautam sa demonstram ca suntem “egalele” barbatului, nu uitam ca suntem in primul rand femei si mame? Nu uitam oare sa ne bucuram de cel mai pretios dar – acela de a aduce pe lume niste mici miracole?

Aud tot mai des povesti despre femei insarcinate (unele chiar in luni inaintate) care lucreaza cate 12 ore pe zi, femei care se intorc la serviciu la numai o luna dupa ce au nascut (fie din pasiune si dedicatie pentru job, fie din frica pierderii locului de munca), mame de weekend..etc. Aud tot mai des motivatii de genul: “Castig foarte bine. Copilul meu merge la o scoala particulara, ia lectii private de tenis, gimnastica, limbi straine, dans, echitatie, petrecem vacantele numai in strainatate, are o camera plina cu jucarii. Daca e fericit? Normal…doar ii cumpar tot ceea ce isi doreste!”.

Parerea mea este ca un copil nu poate fi crescut prin corespondenta, un copil nu poate deveni un om echilibrat fara prezenta constanta a mamei in viata sa. O mama trebuie sa fie alaturi de puiul ei (cu atat mai mult in primii ani), sa ii ofere sprijin, sa ii indrume pasii, sa il incurajeze, sa ii dea forta de a alege mai tarziu in viata, sa ii ofere acei “sapte ani de acasa”, temelia viitorului adult.
Perceptia mea asupra a ce este important in viata s-a schimbat radical dupa ce mama mea a devenit inger. Acum apreciez altfel timpul petrecut cu oamenii dragi, caldura de acasa, imbratisarea omului iubit. Ma bucur ca un copil cand vad si simt armonia deplina din casuta mea, cand privim in familie un film, cand ne plimbam fara tinta si ne bucuram impreuna de natura. Cred cu tarie ca femeia este cea care tine familia unita.

Nu pledez pentru “cariera” de casnica, pledez pentru echilibru si alegeri sanatoase. Parcurgem diferite etape in evolutia noastra si sunt momente in care trebuie sa alegi, momente in care unul dintre “planurile” vietii tale devine prioritar.
Cand am inceput sa scriu acest articol aveam in fata doua imagini: una a femeii de cariera care are telefonul “lipit” de ureche si o agenda incarcata pana la refuz, care “respira” meeting si deadline si alta a mamei mele cu zambetul ei cald si vorba dulce si cu privirea plina de dragoste.

Acum stiu exact care este imaginea care mi-as dori sa ramana in sufletul puiului meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *