Banda de … telefon

Soarele casca obosit si se indrepta usor spre culcare! Un vanticel caldut aducea, pe aripile lui, miros sarat de mare si alge ce se amesteca „feeric” cu cel de porumb fiert, clatite si hamsii prajite! Pe micul trotuar incercau sa isi gaseasca loc tarabe cu suveniruri, cu jucarii, cu haine si papuci, clovni cu haine dungate si nas rosu, trecatori mai mult sau mai putin grabiti si gura-casca.
Printre atatea suflete cautam sa ma strecor si eu, cosanzeana blonda, cu parul in vant si rochie alba de dantela, de mana cu plodul din dotare! Urechile incercau sa faca fata bombardamentului fonic: „Nu dati banii pe prostii, luati porumbul la copii!”, „Hai mananca de la mine, ca sa-ti mearga treaba bine!”..”Mami..mamiiii..uite balon cu luminite! Imi iei? Imi iei?…Mami…nu mai vreau balon..uite camionul ala! Imi iei?? Imi iei? Mami…Uite ce masina are copilu’ ala! Imi iei?”. Cand…din fata apare el…tanar, brunet, muschii, bine bronzati, pusi in evidenta de tricoul alb cu decolteu en-coeur…Vine direct catre mine. Il privesc insistent. Si ochii lui privesc la fel de insistent spre ecranul mobilului…Se apropie, se apropie…Umarul lui loveste brutal umarul domnului din fata mea! Acesta il apostrofeaza, „delicat”: „Uita-te, ba tarane, pe unde mergi!”. Tanarul nu tresare ci isi continua drumul…Ochii lui privesc hipnotizati ecranul telefonului in timp ce, cu degetele, butoneaza frenetic! Se apropie, se apropie..! Inghit in sec, intorc repede capul, privesc strada si cu inima stransa cobor pe carosabil…Am evitat coliziunea cu chipesul flacau, in ultima secunda…Un sofer nervos ma claxoneaza lung….Urc inapoi pe trotuar cu o moaca vinovata…Privesc in urma…tanarul butoneaza fara oprire in timp ce oamenii se feresc din calea lui ca popicele din fata mingii!
Trafic infernal, soferi nervosi, pietoni grabiti, claxoane, tramvaie….Semafor rosu! Privesc plictisita haosul ce ma inconjoara! Pe trotuarul din dreapta, doua amice (liceene dupa toate aparentele desi astazi este o adevarata cutezanta sa incerci sa ghicesti varsta unor domnisoare) se plimba, umar langa umar! Zambesc nostalgic! Ehe…ce mai toceam si eu la pingele in anii de liceu, pe stradutele dintre blocuri, alaturi de prietenele mele de atunci! Ore intregi nu ne tacea gura povestindu-ne despre EL, singura si marea iubirea adevarata (asta pana aparea un alt EL la fel de „unic si Fat-Frumos”), barfind-o pe „X-uleasca” de la clasa vecina sau facandu-ne planuri de viitor (cand vom fi femei de cariera cu vila, mertan, cinci copii si un sot cum rar „se fabrica”)! Un claxon violent ma trezeste din reverie si ochii imi fug, din nou, la cele doua fete! Merg in continuare, una langa alta, zambind larg si absorbite total de discutia cu …. telefonul mobil. Unghiile lungi, cu gel, ascutite si impodobite cu floricele si inimioare sclipitoare zburdau inflacarate pe ecranul telefonului. Un gand rautacios imi da tarcoale: oare isi trimit mesaje una alteia?! Inima imi sare din piept…mai sunt doi pasi pana in strada…adica pana acolo unde masinile alearga grabite sa „prinda verde”. Domnisoarele inainteaza nestingherite…masinile gonesc…degetele butoneaza…glasul imi ingheata si imi acopar ochii! Un claxon strident, un zgomot ascutit de frana brusca, miros de cauciuc incins…Sudalmile soferilor strapung aerul ridicandu-se peste zgomotul traficului intens…Cele doua fete se strecoara linistite printre masini, cu privirea intepenita pe ecranul luminos. Una dintre ele tresare si priveste in jur: „Fataaa…masini….sunt…masini!” Cealalta continua sa tasteze cu degetul mare al mainii drepte in timp ce cu mana stanga face un gest de lehamite!
Imi place ca, uneori, sa ma opresc din drum si sa imi trag sufletul pe o banca, la umbra binefacatoare a unor frunze (indiferent specia din care fac parte). Stau si ascult cantecul pasarilor (fie ele vrabii, ciori, gugustiuci, cotofene), zgomotul strazii (motoare turate, frane, cauciucuri scartiind), privesc oamenii si incerc sa imi imaginez povestea fiecarui trecator (fie mamica, cu cearcanele pana la genunchi, impingand cu ultimele forte un carucior ce „plange”, fie pustii sarind intr-un picior ca au scapat de inca o zi de scoala, fie indragostitii ce-si soptesc juraminte, fie batraneii in baston luptandu-se cu o sacosa mai grea decat ei, fie muncitorii, cu salopete prafuite, ce musca cu pofta dintr-un colt de paine..). Intr-o astfel de zi ma delectam cu zgomotul ambiental. Din stanga apare un tanar corporatist – camasa de un alb imaculat, pantalon albastru, la dunga, pantof maron-roscat din piele imitatie de sarpe, servieta in ton (burdusita de sta sa „rasufle” pe la incheieturi). De degetul inelar al mainii drepte sta agatata o cheie a unei masini, pe care o presupun, de lux! Ochii cercanati si obositi stau lipiti de ecranul mobilului. Domnul citeste si apoi raspunde cu rapiditate..(„o fi sefu’..mai stii..” imi zic). Este el si lumea din interiorul micului dreptunghi! Un biciclist il ocoleste in ultimul moment. Tanarul paraseste trotuarul si traverseaza strada, pe diagonala! Vreo doua masini il evita „la mustata”! Noroc ca era mijlocul zilei cand traficul este mai lejer!
Ca tot vorbeam de trafic! Stiti momentul acela cand stai la semafor intr-o „coada” de ai senzatia ca esti la parada modelelor de autoturisme, a tuturor marcilor aparute pe piata de cel putin douazeci de ani? Dupa ce ai vazut rosu in fata ochilor de cel putin patru ori astepti, cu mainile transpirate si cu nod in gat, verdele eliberator! In fata ta doar o masina! Intorci capul si zambesti malefic celor din spatele tau, parca spunandu-le: „Verdele e pentru doua masini…eu o sa treeec…voi mai stati o tura!”. Ambalezi, ambalezi…si…”evrica”…semaforul iti face, verde, cu ochiul! Ambalezi, ambalezi…dezamagirea pune stapanire pe chipul tau…masina din fata nu se misca! Claxonezi sfasietor…Soferul din fata ta – nemiscat…Sunetul claxonului se aude ca un bocet prelung! Manuitorul de „covrig” din fata tresare buimacit…ridica ochii din telefon…ii coboara iar, butoneaza sa inchida aplicatiile (sa nu-i consume bateria ca semafoare mai sunt o gramada in drumul lui) si porneste…Oftezi si iti inghiti lacrimile ce curg in nestire pe obraz. Semaforul iti zambeste hidos, intr-un rosu aprins!
Si intr-o zi in care bantuiam pe strazi cu simturile ascutite la maxim, rugandu-ma cu foc sa nu ma trezesc cu vreun „butonator” in spinare, m-a „pocnit” ideea salvatoare – o banda de telefon, dupa modelul pistelor pentru biciclete.
Pentru exemplificare si o mai buna intelegere – a se vedea fotografia de mai jos!

Ce simplu ar fi, nu? „Butonatorii” pe banda lor speciala iar noi, restul „netehnologizatilor” la maxim, mergand in liniste, pe bucatica noastra de strada, fara frica de ciocniri nedorite si periculoase!
Parca si vad un sir de „mobile – zombi” deplasandu-se pe banda lor, cu capetele plecate, ochii bulbucati si degetele aproape amortite. Parca simt durerea si deznadejdea cu care, un pasitor pe aceasta banda, in urma unei coliziuni naucitoare cu un „tovaras de suferinta” si-ar cauta „instrumentul de socializare”, cazut la datorie printre picioarele ce trec nepasatoare, in timp ce, cu mana ramasa libera, si-ar masa proaspatul cucui ce ii impodobeste fruntea!

 

Rog autoritatile competente ca, in cazul in care implementeaza aceasta idee, sa imi aduca, in mod public, multumiri, laude si preamariri!

 

Si o intamplare bonus:
Plecand de la dictonul latinesc, ce ne calauzeste din timpuri stravechi “Mens sana in corpore sano”, mi-am obisnuit piticul ca sa incheiem fiecare zi cu o plimbare lunga, binefacatoare. Asadar in fiecare seara, manuta in mana, ne purtam pasii printre blocurile din cartier, in aroma de ghene de gunoi, balta statuta si efluvii culinare din apartamente.
Intr-o astfel de „escapada” am intalnit in drumul nostru, pe o banca, cinci adolescenti – patru baieti si o fata, prieteni si cel mai probabil colegi de liceu! Ce frumoasa este tineretea, perioada in care se infiripa sentimente minunate si legi prietenii pe viata! Am zambit duios! Dragostea cu care unul dintre baieti isi petrecuse bratele peste umerii firavi ai domnisoarei, strangand-o tare, tare la pieptul lui, in timp ce mainile ii frematau nelinistite pe ecranul telefonului mobil…gestul delicat cu care tanara isi cobora, feciorelnic, privirea tulburata de „amoare” catre palmele reci ce ascundeau micul dreptunghi luminos ce o anunta ca cineva tocmai i-a trimis o misiva…toate acestea m-au emotionat atat de tare incat o lacrima mi-a ocupat, brutal, coltul ochiului drept! Langa tinerii indragostiti, doi dintre baieti se informau despre cele mai noi patanii ale colegilor de clasa, despre ultimele barfe aruncate in neantul online-ului, exprimandu-si sentimentele prin emoticoane „rasarite” din varful degetelor! Intre cuplul de indragostiti si cei doi amatori de senzational, un pustan slabut, cu par carliontat si ochi mari, se foia stingher incercand, fara sorti de izbanda, sa stabileasca un contact vizual cu oricare dintre colocatarii de banca!

 

Si-am sa inchei filozofic: viata chiar este scurta…bucurati-va de tot ceea ce va inconjoara…bucurati-va de un rasarit sau un apus de soare, de natura, de cantecul pasarilor, de un vanticel cald…Cautati-i pe cei dragi, zambiti-le, priviti-i in ochi…nu asteptati ca singurele mesaje pe care le mai puteti trimite sau primi sa fie cele de pe lumea cealalta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *